Victor, ofițer de autorizare într-un oraș tăcut, încalcă Codul Tăcerii cu un discurs interzis de 501 cuvinte — și se sacrifică pentru a elibera vocile îngropate.

Filmul e în engleză. Are o regulă formală pe care nimeni n-o mai are: în tot filmul se rostesc 512 cuvinte. Atât. Restul e imagine și sunet.

Un oraș brutalist de beton și LED-uri reci. Fiecare cetățean poartă pe gât un afișaj care numără cuvintele rostite. În piața centrală, un om își depășește rația și e resetat în fața unei mulțimi care nu întoarce capul.

La Monitorizare, Victor autorizează amuțirea fără să spună un cuvânt.

În aceeași noapte vede o mamă care își consumă ultimele cuvinte rugându-se pentru copilul ei. O mașinuță de jucărie îi cade la picioare. Victor ascultă înregistrările nefiltrate — respirații, nume, un „Nu" de copil — și alege abaterea.

Intră într-un nod de emisie, rostește primul și ultimul lui discurs de 501 cuvinte, apoi dă drumul arhivei peste tot orașul. Șase gardieni intră și îl execută — procedural, nevăzut. În zori, pe peron, mama nu-i mai coboară băiatului bărbia. Tăcerea rămâne. Dar nu intactă.

Tăcerea ca opresiune. Vocea ca rezistență. Sacrificiul ca alegere, nu ca destin.

Filmul nu e despre viitor. E despre ce se întâmplă când limitarea vorbirii e prezentată ca ordine, iar oamenii se obișnuiesc.

De ce rezonează acum

Sistemul vizual complet e documentat separat, în brandbookul proiectului.

Buget și acoperire

Distribuția se face pe fețe și pe joc în tăcere.

Într-un film cu 512 cuvinte rostite, actorul nu are unde să se ascundă. Tot ce se comunică trece prin privire, respirație și ritm. De-asta rolurile s-au distribuit pe capacitatea de a juca fără text.

Victor are un singur bloc de dialog în tot filmul: discursul de 501 de cuvinte, puțin sub patru minute, într-o singură bucată.

Asta e argumentul de vânzare al filmului și, în același timp, forma lui. Un scurtmetraj care își impune singur o rație și o respectă până la ultimul cuvânt.

Unde ajunge filmul

Traseul de festival

KSM Production și Asociația IURA Film lucrează împreună pe filme care ajung la public, nu doar la juriu.

Ce înseamnă asta pentru un sponsor

Un film început se termină și se livrează. Contractele de sponsorizare, raportarea și documentele de închidere trec prin structura care le-a mai făcut — nu se învață pe banii dumneavoastră.

Primiți, la final, dosarul complet: contract, dovada mențiunii în generic, materialele de comunicare și raportul de traseu al filmului.

Mecanismul

Sumele de sponsorizare se scad direct din impozitul pe profit datorat, în limita cea mai mică dintre:

Condiția: beneficiarul trebuie să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult la data semnării contractului. De aceea contractul se încheie cu Asociația IURA Film, partenerul asociat al producției.

Patru pași

Cifrele de mai sus sunt regimul în vigoare pentru 2026 și se verifică cu contabilul dumneavoastră înainte de semnare. Noi punem la dispoziție contractul și documentele justificative.

Ce urmează, concret

Dacă răspunsul e „nu acum", spuneți-ne — nu insistăm, dar vă trimitem filmul când e gata.